Fundatia Nationala a Tinerilor Manageri

PovertyCure - Declaratie de principii 01-03-2014

Provocările globale ale sărăciei

 

Suntem chemați să avem o grijă iubitoare și generoasă pentru săraci. Cu toate acestea, pentru mulţi dintre noi, cei preocupați de soarta săracilor, statisticile sunt aproape copleşitoare. Mai mult de un miliard de oameni trăiesc cu mai puţin de1,25$ pe zi. În fiecare an, milioane de bărbaţi, femei şi copii mor din cauza SIDA, malariei şi a altor boli care ar putea fi prevenite. Zeci de milioane duc lipsa apei curate şi merg la culcare flămânzi.

Totuși, există motive de speranţă. Deşi nu putem aduce raiul pe pământ, ştim de ce anume este nevoie pentru ca cei săraci să poată crea bunăstare pentru ei înşişi, ieșind astfel din sărăcie. Într-adevăr, există instrumente performante care ne pot permite să facem progrese foarte importante în crearea societăților prospere. A venit momentul să regândim sărăcia. Este timpul să punem persoana, făcută după chipul lui Dumnezeu, în centrul economiei. A venit momentul să sprijinim dezlănţuirea spiritului antreprenorial al lumii în curs de dezvoltare.


Viziunea PovertyCure

Când punem persoana în centrul gândirii economice, transformăm modul în care privim bogăţia şi sărăcia. În loc să ne întrebăm care sunt cauzele sărăciei, încercăm să aflăm care sunt cauzele bogăției. Care sunt condiţiile pentru ca dezvoltarea omului să se producă, crescând astfel prosperitatea? Şi cum putem crea şi proteja spațiul în care oamenii să trăiescă în libertate şi cu responsabilităţile care vin cu ea?

Este timpul să trecem:

• De la asistență la antreprenoriat
• De la reducerea sărăciei la crearea bogăţiei
• De la paternalism la parteneriate
• De la pomeni la investiţii
• De la a-i vedea pe cei săraci ca pe o povară sau ca și consumatori, la a-i percepe ca fiind creatori 
• De la a vedea oamenii și economiile ca subiecți ai experimentelor, la a căuta solidaritatea cu cei săraci 
• De la a vedea pe cei săraci ca destinatari ai ajutoarelor, la a-i recunoaște ca fiind agenți ai schimbării, oameni cu demnitate, putere de muncă şi creativitate
• De la încurajarea dependenţei, la integrarea celor săraci în reţele de productivitate şi de schimb
• De la subvenţii şi protecţionism, la comerţ liber și concurență 
• De la a percepe economia globală ca fiind de sumă fixă, la a înțelege că antreprenoriatul poate dezvolta economiile.


Caritate, Sărăcia globală și tradiția creștină

Tradiția iudeo-creștină a pus mereu accentul pe solidaritatea cu cei săraci. Dar solidaritatea înseamnă mai mult decît alinarea durerii. Înseamnă să vedem parteneri în cei săraci şi să ne alăturăm lor în reţele de productivitate şi schimb. Filantropia şi milostenia joacă un rol indispensabil în eforturile noastre de a-i ajuta pe cei săraci, dar obiectivul organizaţiilor caritabile ar trebui să fie acela de a-i ajuta să-și depășească starea de dependenţa. Nicio ţară nu a devenit bogată şi auto-suficientă prin asistenţă externă – fie că acestă asistență a fost publică sau privată. Pe termen lung, rezerve sustenabile de hrană, apă potabilă, sănătate și educaţie sunt create de economiile locale, care integrate în rețele interdependente, creează bogăție.

Creştinii au fost mereu implicați în ajutorarea săracilor prin caritate, milostenie și voluntariat. În ultimele decenii creştinii au privit entităţile politice și seculare majore, şi organizaţii internaţionale, ca fiind cheia ajutorării săracilor. Acesta este un răspuns uşor de înţeles, dar inadecvat. În primul rând, multe dintre aceste grupuri pornesc cu o viziune greşită asupra persoanei umane. Dacă vrem să-i ajutăm pe cei săraci trebuie în primul rând să înţelegem natura, înclinațiile şi destinul  fiinţei umane. În al doilea rând, în ciuda bunelor intenții, planurile de întrajutorare la scară foarte mare s-au dovedit în mare parte ineficiente. Trilioane de dolari oferiți ca ajutor pe parcursul ultimilor şaizeci de ani nu au putut scoate cele mai sărace țări din sărăcie extremă. A venit timpul pentru o schimbare.

 


Bogăția culturală

Nu există doar un singur mod creştin de combatere a sărăciei. Creştinii sunt chemaţi să slujească în numeroase moduri, iar oamenii de bună-credință vor fi în dezacord cu privire la o serie de întrebări prudente atunci când se abordează sărăcia. Dar dacă vrem să facem mai mult bine decât rău, trebuie să începem cu o viziune biblică a persoanei umane. Aceasta este o provocare pentru noi toţi, ori de câte ori ne aplecăm asupra spectrului politic şi economic.

Acesta nu este un apel de îmbrățișare a unei spiritualități detașate de realitatea fizică. Din contră, pe Dumnezeu îl preocupă cultura, istoria, lumea fizică, deoarece omenirea, pe care El a creat-o, îl preocupă. Intenţiile bune nu sunt suficiente. În cuvintele filosofului Etienne Gilson, “pietatea nu este niciodată un substituit pentru tehnică.”

Pentru a fi clari, creştinismul este în primul rând preocupat de salvarea sufletelor şi de a face discipoli din toate neamurile. Dar acest lucru nu contrazice în niciun fel cerința lui Dumnezeu de a ajuta pe cei săraci să scape de greutățile sărăciei materiale. Mai mult decât atât, ştim că vocaţiile noastre pământeşti au o sarcină dublă, să umple pământul şi să îl stăpânească, iar aceast îndemn universal al lui Dumnezeu ne cere să creăm spaţiu în lume pentru ca bogaţii şi săracii deopotrivă să trăiască în libertate şi responsabilitate ca administratori ai creaţiei.

De asemenea, este important de subliniat că o abordare creștină a dezvoltării nu ne interzice să lucrăm cu oamenii din alte credinţe şi tradiţii. Mulți necredincioşi de bună credință ne vor împărtăşi convingerile de bază despre demnitatea umană şi cauzele profunde ale sărăciei. Avem nevoie de creştini care lucrează în cadrul organizaţiilor seculare şi înafara lor, concentrîndu-se pe ameliorarea sărăciei extreme. Aceasta e o muncă onorabilă. Totodată, apelul de abordare a luptei împotriva sărăciei dintr-o perspectivă pe deplin creştină pune anumite cerințe aupra creştinilor care lucrează în dezvoltare. Multe organizaţii de dezvoltare sunt gândite dintr-o perspectivă eronată a persoanei. Din păcate, chiar şi unele grupuri creştine sfârşesc prin a susține programe care intră în conflict cu aspectele fundamentale ale tradiţie teologice şi morale creștine, precum apelul de a proteja viaţa umană în toate stadiile. Ca discipoli ai lui Hristos, trebuie să evităm adoptarea involuntară a actualului cadru secular.

Creştinii reprezintă cea mai întinsă și mai puternică forță pentru ajutorarea săracilor pe care a cunoscut-o omenirea vreodată și multe dintre instituţiile de caritate şi de generare a bogăţiei au apărut pe solul tradiţiei creştine. Este important să cultivăm o apreciere robustă a aceastei tradiţii şi să punem accetul pe instrumentele eficiente pe care cultura noastră le are pentru a-i ajuta pe cei săraci să prospere. Acestea includ:

 

  • Dezvoltarea nu depinde exclusiv de PIB; include dezvoltarea umană în întregimea ei. Cu viziunea sa bogată despre ce înseamnă o viață bună şi prin evidențierea destinului etern al persoanei, creştinismul ne ține departe de lipsa de speranță si de utilitarismul arid.
  • Demnitatea și valoarea sunt inerente fiecărei ființe umane. Tradiţia iudeo-creştină ne învaţă că toţi oamenii sunt făcuţi după chipul Creatorului. Suntem, prin urmare, ființe cu destin transcendent, ființe cu un scop, cu rațiune și creativitate, în măsură să facem alegeri libere. Deşi mulţi creştini de-a lungul secolelor au ignorat această învăţătură fundamentală, ea continuă să cheme oamenii la recunoașterea demnității şi valorii inerente  fiecărei persoane, inclusiv cele din afara clanului, a tribului sau a naţiunii noastre.
  • Nu putem crea Raiul pe Pamânt. Dacă ne ghidăm după principii şi idei sănătoase, dar şi după o cultură morală bogată, putem reduce foarte mult sărăcia în lume. Scriptura, tradiţia creştină şi realitatea păcatului uman ne avertizează cu privire la orice plan lumesc ce promite crearea unui “om nou” şi a unei societăți perfecte. Pe parcursul istoriei umanității nu va exista niciodată o lume ideală. Va exista mereu sărăcie deoarece va exista întotdeauna tragedie şi păcat. Acest lucru nu justifica complezenţă faţă de semenii noştri, dar ar trebui să fie un semnal de alarmă asupra oricărui plan care promite să "pună capăt sărăciei", sau orice ideologie care promite egalitatea totală și justiția perfectă. Aşa cum istoria ne-a arătat, toate promisiunile politice de a crea societatea perfectă nu au dus la eliberare, ci la sclavie.
  • Deşi făcut după imaginea lui Dumnezeu, omul e căzut. Multe abordări ale luptei împotriva sărăciei ţin cont prea puţin de păcatul uman, ceea ce duce la o lipsă de responsabilitate şi odată cu ea, la corupţie, risipă şi mai multă sărăcie. Trebie să evităm utopiile care ignoră realitatea păcatului.
  • Munca cinstită, inclusiv afacerile, sunt activități demne și morale. Omul este creat în imaginea lui Dumnezeu, iar munca creativă ne ajută să dezvoltăm potențialul uman. Este valabil și pentru companii și afaceri. În timp ce Biserica a avertizat în privința pericolelor, din vremuri străvechi parabola talanților și alte pasaje biblice au încurajat Biserica să privească afacerile oneste, inclusiv profitul, ca o oportunitate a înfloririi umane.  
  • Ar trebui să practicăm compasiunea eficace. Afacerile sunt modul firesc prin care comunităţile sărace trec de la sărăcie la prosperitate. Cu toate acestea, nevoia de caritate, de pomană pentru a ajuta săracii va fi întotdeauna o componentă a dezvoltării, chiar esenţială în anumite circumstanţe. Aici compasiunea eficace este vitală. Trebuie să evităm să fim mulţumiți cu gesturi caritabile vizibile care ne fac să ne simțim bine, și nu în ultimul rând pentru că tradiția creștină ne spune că nu sunt suficiente. Creștinismul nu ne cere doar să oferim celor nevoiași, ci să o facem într-un mod inteligent, astfel încât generozitatea noastră să nu aducă un prejudiciu involuntar. Compasiunea pentru cei săraci e importantă, dar și inteligența este necesară.
  • Niciun conducător nu este deasupra legii. Creștinismul ne învață că cei care ne conduc sunt răspunzători în fața unei ordini morale divine; nicio putere sau consens nu poate decide adevărul. Acesta e un aspect crucial pentru menținerea libertății politice, economice și pentru dezvoltarea umană.   
  • Guvernul are un rol important, dar limitat. Creştinismul subliniază responsabilitățile de bază ale guvernului - asigurarea actului de justiţie pentru bogaţi şi săraci deopotrivă, oferind astfel condițiile necesare dezvoltării umane. Aceasta se traduce în asigurarea supremației legii și a dreptului la proprietate, permisiunea liberei asocieri și a schimbului liber și onest. Deşi guvernul este important, creştinismul accentuează faptul că guvernul nu este singura entitate care îi oferă societății identitate. Persoanele fizice, familiile, bisericile, organizaţiile private, întreprinderile, organizaţiile de caritate, alături de guvern, joacă cu toate roluri esenţiale în construirea unei societăţi sănătoase şi trebuie să acţioneze în conformitate cu principiul subsidiarităţii.
  • Noi suntem administratorii creaţiei, cu libertate și responsabilitate. Pământul este un dar ce trebuie folosit în mod responsabil. Viziunea Pământului ca dar de la Dumnezeu, ce trebuie folosit responsabil, încurajează dezvoltarea holistică și sustenabilă. Pe de o parte, ne avetizează asupra exploatării iresponsabile și hedoniste a naturii. Pe de altă parte, ne avertizează să nu privim natura ca pe ceva divin, sau Pământul ca pe un sanctuar ce trebuie păstrat neexploatat.
  • Familia este nucleul societății. Date empirice din nenumărate surse ne arată că familiile puternice sunt cruciale pentru dezvoltarea economică durabilă. Trebuie să fim atenți ca modul în care abordăm dezvoltarea să nu ducă la destrămarea familiei. Creştinii, împreună cu oameni din alte tradiţii religioase care pun accentul pe importanța familiei puternice, ar trebui să se opună individualismului excesiv al culturii seculare occidentale, un individualism pentru care familia e secundară, chiar irelevantă dezvoltării umane. Creștinismul ne ajută să ne ţinem departe de această eroare costisitoare, arătându-ne că familia este o instituţie pre-politică, rânduită de Dumnezeu de la Început.
  • Comunităţile vibrante şi asociaţiile private sunt esenţiale pentru libertate şi binele comun. Tradiţia creştină subliniază importanța principiului subsidiarităţii. Subsidiaritatea presupune că problemele sociale şi economice ar trebui rezolvate de cei mai apropiați lor, oricând este posibil (de exemplu, familia, Biserica, cartierul, comunitatea), apelând la resurse și asistență mai îndepărtate numai atunci când este necesar și fiind foarte conștienți cu privire la pericolele instituționalizării formelor distante și detașate ale asistenței birocratice. Comunităţile puternice şi asociațiile de voluntari – independente de stat – sunt foarte importante în a face dezvoltarea economică mai umană și durabilă.
  • Drepturile şi responsabilităţile proprietății private trebuie sprijinite. Una dintre lecţiile esenţiale ale dezvoltării economice este aceea că săracii nu pot crea bogăție pentru ei şi familiile lor dacă dreptul la proprietate privată nu le este asigurat. Tradiţia iudeo-creştină încurajează hotărât dreptul la proprietate privată, pentru  bogați și săraci deopotrivă. Acesta arată că proprietatea privată nu este un artefact creat din lăcomie şi posesivitate, cum cred mulți, ci mai degrabă o instituţie legitimă cu rădăcini în rolul nostru de administratori a ceea ce Dumnezeu a încredinţat fiecăruia dintre noi.
  • Aspecte culturale. Creștinismul ne amintește că reducerea sărăciei nu este în primul rând o problemă de resurse. Crearea bogăției necesită existența unui context cultural. Regimurile corupte din ţările în curs de dezvoltare înăbuşă iniţiativa, în timp ce țările bogate manipulează și paralizează țările sărace, uneori chiar prin intermediul programelor de ajutorare, despre care s-a sperat că le vor scoate din sărăcie. Societăţile care facilitează dezvoltarea umană au nevoie de o cultură ce promovează încrederea, onestitatea, discursul rațional şi respectul pentru demnitatea persoanei.

 


 Obiectivele PovertyCure

  • Promovarea demnității persoanei şi a familiei.
  • Mutarea centrului de responsabilitate de la organizațiile internaționale la cei săraci.
  • Facilitarea comunităţilor vibrante şi a asociaţiilor civile de voluntariat – independente față de stat - deoarece acestea sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană autentică şi ajută în crearea solidarităţii.
  • Crearea și încurajarea instituțiilor proprietății private, statului de drept, de liberă asociere, de liber schimb, şi promovarea unei culturi bazate pe încredere. Acestea permit 1) celor săraci să se asocieze în rețele de productivitate și schimb 2) crearea unui climat pozitiv pentru afaceri şi spirit antreprenorial, 3) promovarea libertății de a urmări activități productive fără teama de opresiune şi furt şi 4) promovarea unei culturi bazate pe antreprenoriat ce dezlănţuie potenţialul uman şi spiritul întreprinzător.
  • Promovarea respectului autentic pentru sănătatea şi demnitatea femeilor şi a copiilor de la concepere până la moartea naturală.
  • Promovarea economiilor de piață libere, oneste și competitive – nu a capitalismului oligarhic, sau de cumetrie.
  • Crearea condițiilor şi instituţiilor care să permită oamenilor din țările în curs de dezvoltare să creeze şi să mențină accesul la apă potabilă curentă. 
  • Încetarea subvențiilor, cartelurilor şi a politicilor protecţioniste ale lumii dezvoltate. Acestea dăunează celor săraci și îi protejează pe cei bogați de competiție, dau un avantaj nemeritat marilor afaceri și facilitează corupţia.
  • Redirecționarea atenției în comunitatea de dezvoltare dispre transferurile interguvernamentale, către parteneriatele încheiate direct conform particularităților locale și bazate pe respect reciproc și înțelegere.
  • Să permitem țărilor în curs de dezvoltare să combată malaria și alte boli folosind aceleași metode eficiente pe care lumea dezvoltată le-a folosit pentru a le eradica.
  • Respingerea prezumțiilor neo-coloniale conform cărora săracii sunt neajutorați şi cultivarea relaţiilor de lucru reciproc avantajoase și bazate pe respect, între creștinii din lumea dezvoltată și lumea în curs de dezvoltare.

 


Perspective PovertyCure

  • Nu există o soluție magică pentru eradicarea sărăciei cu care se confruntă multe țări, dar istoria ne învață o serie factori importanți necesari creării bunăstării.
  • Economia nu este un joc de sumă nulă în care oamenii se îmbogățesc numai dacă iau de la ceilalți. Istoria şi economia ne învaţă că economiile se pot dezvolta şi că bogăția unui individ nu înseamnă sărăcia altuia.
  • Predicțiile malthusiene privind suprapopularea s-au dovedit false, iar și iar, de-a lungul timpului. Popularea nu duce la sărăcie. "Pe lângă pământ, resursa cea mai mare a omului este omul însuşi."
  • Economiile țărilor sărace cresc atunci când le este permis să concureze în economia globală și când sunt parte a rețelelor de productivitate și schimb.          
  • Competiția onestă în interiorul unui cadru moral creează oportunități pentru cei săraci.
  • Afacerile și antreprenoriatul sunt cheile prosperității și creșterii economice.
  • Piețele transparente și competitive încadrate sunt benefice săracilor. O economie de piață are nevoie, printre altele, de instituții formale și informale pentru a fi justă și durabilă. Aceste instituții includ dreptul la proprietate privată și supremația legii pentru bogați și săraci deopotrivă, respectarea contractelor, dreptul la liberă asociere și liber schimb pentru toți, nu doar pentru cei privilegiați, o cultură bazată pe încredere, o viață vibrantă a comunității și o viziune complexă asupra omului care merge dincolo de conceptul de homo-economicus sau de om ca simplu actor raţional.  Recunoaștem faptul că nicio economie de piață nu va fi perfect de justă, dar când aceste instituții lipsesc, în primul rând cei săraci au de suferit. Astfel, pentru a încuraja dezvoltarea umană în mod eficient trebuie favorizate aceste instituții.
  • Dezvoltarea economică bună este una durabilă și ar trebui să fie sensibilă la mediul înconjurător.
  • Progresul economic este cea mai scurtă cale spre un viitor sustenabil din punct de vedere economic și al mediului.
  • Oamenii au dreptul să migreze în căutarea de noi oportunități. Acest drept se înscrie în îndemnul creștin de a iubi imigranții care trăiesc printre noi.
  • Libertatea e mai mult decât simplul drept de a-ți exercita voința. Libertatea adevărată se obține acționând în concordanță cu adevărul și rațiunea. Libertatea de a excela se obține prin muncă susținută și disciplină.
  • Oamenii au dreptul natural la liberă asociere. Ar trebui să li se permit să creeze afaceri, grupuri caritabile, școli, sindicate și ONG-uri fără a se confrunta cu o reglementare sufocantă.
  • Occidentul trebuie să renunțe la viziunea neo-colonială prin care oamenii din țările în curs de dezvoltare sunt percepuți drept simpli copii neajutorați.
  • Națiunile și culturile au dreptul de a rezista moralității seculare radicale.
  • Piața liberă nu există când guvernul e în cârdășie cu marile afaceri. Aceasta este o deviere nesănătoasă de la piața liberă și competiția reală.
  • Țările în curs de dezvoltare pot avea motive rezonabile pentru a lua, pe termen scurt, măsuri de protejare a unei industrii, dar pe termen lung aceste măsuri sunt ineficiente și vor reduce oportunitățile celor săraci.  

 


Rolul Bisericii în combaterea sărăciei globale

  • Predica Evangheliei – cea mai transformatoare forță din istorie
  • Propagarea unei viziuni holistice a ideii creștine privind buna rânduială a creației
  • Să ia poziție împotriva exploatării și a corupției
  • Să joace rolul de ghid moral, încurajând virtuțile necesare creării condițiilor dezvoltării umane și prosperității
  • Să ofere ajutor pentru crearea legăturilor dintre oameni și combaterea anonimatului
  • Construirea unui mediu moral complex și a unei culturi bazate pe încredere
  • Sprijin membrilor ca să poată deveni independenți din punct de vedere economic, încurajând cursurile de calificare, planificarea financiară și dezvoltarea carierei
  • Să răspundă nevoilor unui profund sentiment de înrădăcinare
  • Să ajute membri să înțeleagă că multe din instituțiile esențiale prosperității durabile și echitabile își au originea în tradiția creștină
  • Caritate orientată inteligent pentru a încuraja dezvoltarea umană, nu dependența și decadența culturală.

Evanghelismul creștin are puterea de a ajuta săracii să își depășească condiția. Concentrându-se pe importanta muncă de a face discipoli din toate neamurile, misionarii creștini pun bazele unei tranformări culturale profunde, a ideilor, atitudinilor și instituțiilor care permit înflorirea umană, inclusiv crearea bunăstării în rândul săraci.


PovertyCure: Acționați!

  • Gândiți înainte să acționați.
  • Gândiți biblic.
  • Rugați-vă și căutați sfaturi înțelepte.
  • Realizați faptul că bunele intenții, de unele singure, nu rezolvă problema sărăciei.
  • Învățați fundamentele economiei.
  • Împlicați-vă: educați-vă despre compasiunea aplicată iar apoi acționați conform acelor principii, folosindu-vă timpul, talentul și resursele.
  • Educați-i pe ceilalți despre principiile compasiunii aplicate.
  • Dacă aveți experiență în domeniu, luați în considerare investițiile în afaceri din lumea în curs de dezvoltare, poate prin intermediul organizațiilor specializate în afaceri mici și mijlocii promițătoare, sau contribuiți la microcredite – oferind servicii de microcredit. Ca și în cazul actului caritabil, studiați înainte de a investi, mențineți în afaceri standarde etice și de competență ridicate pentru beneficiarii investiției.
  • Alăturați-vă PovertyCure Network și răspândiți mesajul. 


PovertyCure e partener al Fundației Naționale a Tinerilor Manageri  (http://www.povertycure.org/)